numai de-ai ști…

Alerg toată ziua de tine,în glas strig-„Doamne,numai să nu fie aici” dar în suflet-„unde ești?de ce nu mai vii în parcul nostru,la banca noastră”? Zi de zi o fac…același traseu,aceleași locuri-numai tu nu ești acolo. Cînd nu ne cunoșteam te vedem atît de des acolo de-mi părea că locuiești în parcul ăla sau în cafeneaua cea galbenă. Mi-am inventat și un superstițiu-dacă te văd luni-te voi vedea întreaga săptămînă. De-ai ști de cîte secole te urmăresc.Acum știi de mine,dar nu mai vii…Ai dispărut din oraș,din afișe,de la televizor,de pe facebook, numai nu din visele mele. Îți interzic! mă auzi?! îți interzic s-o faci…de-ai ști cît te iubesc,numai de-ai ști…

R.I.P

Nu mă lasă mîina lespedea s-o scriu
Cu durere-n suflet încă te văd viu
Ești aici,în preajmă.Eu încă te simt
Nu stai în sicriu.Ești la mine-n gînd.

Vreau s-arunc privirea,înapoi,să văd
Cum mă ții în brațe și mă strîngi la piept
Eu mă frîng în 7,toată-s suferință 
Tu ești mort.Mă doare-ntreaga mea ființă.

Mă fărîmă dorul,tu ești în pămînt
Și ți-au pus zăvoare să nu fii nici vînt 
Și nici aer să nu mi te faci
Să respir cu tine,tu să mă dezbraci.

Doamne,ce greșitam eu în fața ta?
Mi-ai luat ființa care mă iubea
Știi,nu doare Doamne,nu mă doare rău
Dacă el stă mort,vie nu-s nici eu… 

 

disponibilă dar total dispensabilă.

ascundea cămășile lui și îi deconecta deșteptătorul
nu fuma,dar mereu avea țigări,preferatele lui gîturi de fum
și în frigider avea cubulețe de gheață pentru whiskey
și prezervative pe noptieră
și cărțile lui
și  filmele lui
și a 2-a pereche de ochelari
și cravată și sacou și perie de dinți
și cearceafuri cu delfini(așa cum îi place lui)
și disponibilă la orice oră
și suflet și trup și zîmbet

și nu cerea cadouri și nu vroia mesaje
tot ce-și dorea
e ca el să stea lîngă ea…
dar pentru el era doar o moleculă disponibilă dar total dispensabilă…

Această zi n-a fost a mea
și nici acele ce-or urma
nu vor mai fi a mele.
Și rîndurile ce le scriu
Indicator-că încă-s viu
Și că mai simt durere.
Și nervii mei de catifea
poimîine mă vor lepăda
și vor pieri în vene.
Căci zilele ce le mai am
eu ție poate-ți dedicam
dar tu n-ai vrut…
Tăcere.

renaște-mă…

Renaște-mă din lacrima-ți haină
și fă-mă doar a ta pe veci
de n-ai putea să mă iubești-
lasă-mă să-ți fiu străină
decît femeia pe care-o știi
dar tot pe-alături treci.
Renaște-mă din gîndul prăfuitu-ți
ridică-mă,lumină ca să-ți fiu
de n-ai putea să-mi fii tu lumea-ntreagă
lasa-mă pustiul tău să fiu.
Răspunde-mi.Eu te chem de mult
auzi-mi vocea răgușită

și strînge-mă la piept…
vreau inima să ți-o ascult
s-aud cum tace piatra
ce m-a făcut să fiu nefericită…