rime dintr-o inimă de om

…Să-mi fie dor de tine,
de dor să-ți plîng tăcută,
să te prefaci în ape,
de tine să fiu udă,
să te surprind prin gînduri de un amar plăcut
să-mi fii tu îngerul găsit și diavolul pierdut…
Să mă prefac memorii
ca tu să-ți amintești
cu ochii plini de lacrimi
că încă mă iubești…
Să fiu în loc de soare
în zori să te trezesc
pe-o margine de lume
să-ți spun cît te iubesc!!!

– Unde e sufletul tău?
– L-am acuns în pian.
– Și ochii?
– În apele rîurilor.
– Și brațele?
– Printre ramuri.
– Și gîndurile?
– Prin iarbă.
– Și-atunci eu la ce să mai vin?
-…Dar cine te mai așteaptă?

P.S. Nu fac parte din oamenii pentru care cuvîntul ”dragoste” înseamnă ceva. Pentru mine e doar un cuvînt care începe cu ”d” și se termină cu ”e”.

…ploaia!

Ploaia de azi a spălat orașul. Îmi place.
Și urmele ți le-a spălat. Mă doare.
La ce bun să mai întreb de iarbă,unde ești…?
Dacă ploaia te-a șters din memoria ei.
Dacă străzile nu-ți mai păstrează parfumul.
Urăsc ploaia…
Vreau să-mi cadă ploaia peste cap.
Să cad sub presiunea ei.
Să curg șiroaie pe străzi.
Să-ți ajung urmele…
Vreau să ploaie cu tine…
Peste buclele mele negre și umerii aplecați.
Să-mi fii printre degete.Să te culeg în palme.Și să te sorbesc.
O gură de ploaie-o gură de tine. 

Să-ncep să uit c-am fost a ta.

Îți ștergi picioarele de stradă
Aș vrea să simt durerea ta
Hai să mai stăm în ploia caldă
Să-ncep să uit c-am fost a ta.
Mai lasă-mă măcar o dată
Cu degete să trec prin părul tău
Să-ți mai ating obrazul aspru
Să-ncep să uit c-am fost a ta.
Să stingem și lumina-n felinare
Eu știu c-ar trebui să plec
O ultimă privire,o ultimă suflare
Încep să uit c-am fost a ta.Te șterg.

desfătări de dor

Cînd ți-au ars și visele
Unde s-o apuci
Ce să ții în brațe
La ce bun să fugi?
La ce bun bagaje
Rochii, șifoniere
Ce ai tu în suflet
Dor și mîngîiere?
La ce bun ai lacrimi
La ce bun tristeți
Cine te aude
Între 2 pereți?
Cine te ascultă
Cine te mîngîie
Cine morții măsîi te mai crede vie?
Cine te mai sună
Doar „mi-e dor” să-ți zică
Cine te-acuprinde
De parc-ai fi mică?
Unde e iubirea
Cea din cărți descrisă
Sau e doar minciună
Și de mit cuprinsă?
Unde-i morții măsîi „prinț pe cal bălan”
Că stau ca o proastă și-l aștept de-un an
Cer din voi iertare
Pentru vorbe lungi
Dar cum pizda măsîi dorul să-l alungi?

…nu există oameni de neînlocuit. Și nici amintiri ce nu pot fi uitate. Și nici răni ce nu se pot tămădui. Și nici Tu. Nu mai exiști. Nici ca formă, nici ca conținut ,nici ca miros, și nici vis.Te-am înlocuit cu un pachet de țigări. Nu coști mai mult de 12 lei. Și nici nu ocupi un spațiu mare. Stai aruncat undeva prin geantă, printre foi de maculator și rujuri.
Uneori te caut-să te fumez. Nu simt nimic cînd te aprind. Doar te inspir…o făceam și înainte și nu puteam să renunț la această plăcere înfiorătoare. Acum am învățat și să te expir. Ești doar un fum ce-mi iese printre buze. Ții scurtă calea, pînă în plămîni și înapoi. La final-te arunc. La o ladă de gunoi. Să stai în rînd cu celelalte mucuri de țigări. Ai fost totul. Acum ești doar o țigară dintr-un pachet ce nu costă mai mult de 12 lei.